Skip to main content

Full text of "Sfantul Vasile cel Mare - Despre Botez"

See other formats


J 

uf-: . 



:OMORILt PUSTEI l 

sfântul 

Vasile cel Mare 



Despre Botez 






■VVUIUISTROLU.'irnV 



I. Taint'. Bvîijztiiui 



... L .'..ii 1 1 ■■,:-■.:-. j .,< li-iion'-:i 






i. Dur 



:, iar plata păcătu- 
iţi iubirea nease 
a pe Fiu 



pr-nim făpturile Sale 

mi din robia păcatului ăi 
■ti. Si/opul riclii iL-Mr. di. JI _L 

,pârăţ.ia lui Dumneieu, 
uptăioare si trlumfâ- 



..;■■! nnpii.v i ii I Xi li'. !•.-:• r 

iiLi'.niuircu. Fericire.) sau 

pir.) in imp.Araţi.i i:tn.inloi 

"n Evanghelie, e Biserit 
jure. FkitiVLiI este u.pi prin care se intra în 
ură el nu există mântuire. Prin el se intri 
3 creştinilor de pe pământ 



comunicare:! cerească ;i celor aleşi. Valoarea lui este 
una universalii si coate confesiunile 11 recunosc. Ce 
este, mai exact, botezul Y ..botezul este acea sfântă 
taina Tn care, pun 1ri:rdu cufundare in apă, în nu- 
mele Tatălui ţj al Fiului ?i ai Sfântului Duh, omul 
se curăţă de păcatul s Ini moşesc ţi de loate pă- 
catele c'ăcuce pană la botez, se renaşte spre o nouă 



ăspiril 



efaci 



enibru 






Biserîc 



•ia 



ilare ;, cură 


re ri,:- pac: 


ui sti:h! 


işesc, prin cu- 


udarea de tre 


ori Tn apă 


cind pr 


otul zice aces- 


cuvinte: ,tn 






lin. Si al Sfântului Duh. 






După Defin 


in '.".! incilil 


u, riKler 


tin, la romano- 


olici, boteze 


este sacra 








it. După k 


temui, t 


■ocezul nu este 


mai apă, ci 


pă absn.bi 




ntul lui Dum- 




u acesta. [2 


După Calvin, botezul 


e semnul dt 


iniţiere pr 


n care 


oi suntem în- 


porati în so 


era rea nun 


ită bise 


că, pentru ca, 




ti) în Hris 


os, să d 




mnezeu. Do 


-ui de mânt 


ire a frământat inimiic 


uror popoar 


elor, „Dup- 


mântu 


re suspină lu- 






ii tai ia 




iliniaza roit 




k- istoi 




de la Mântu 




- piobk 




.legarea ei e 


vutslielieâ 


nterese 


ză viaţa intre- 


omeniri" Bl. 


Nici o rclix 


c nu a izbutit sa aducă 



t zbucium al omenirii după 
în care a făcut-o religia cresti- 
ştinismui singur îl pune pe om 

ii. E singuri 



mântuirii 



i ideal al 

omeneşti, idealul prin excelenţa spiritual şi 
in: uiănluirc-a. ■ ■ ferind - prin l.'.v.inyliciie. prin 
uiloml ji prin [îiseiica - şi ir. Mii ii tură, şi pil- 



La greci era idi-ea ea spălările curţi (ă iJcopotii- 
. corpul şi spiritul. 
la romani erau spălări pi ii uluite pentru nou- 



« practicii stropirea unor pAiţi 
ale cotpului sau a crapului mn-f-f;. spălările iiiiiu 
insoţiie de rugăciuni. 

La egipteni, preoţii se îmbăiaţi tu apă rece de 
mai multe ori. 

La mexicani, sri iii mda rea ii i apa ei.i însoţiră ţi do 
stranii blesteme rituale. 

Deci existenta riturilor purificatoare o întâlnim 
la toate pupatele, aceasta dovedind că popoarele 
recunosc starea I ■_-■ i- păcătoasă şi dorinţa de a se 
împăca cu Dumnezeu piintr-un semn văzut' apa 
- simbol al curăţirii si al reînnoirii 

în Vechiul Testament, apele treariunii sunt in- 
terpretate ca principiu al vieţii: apele diluvitilui - 
ca figurare a apei -linie a bourului: circumcizia - 



ca semn al legam;', nnilm 
rea Roşie - ca u spălare 
ţAsnită din stânca lovită d 

mia în fluviul Iordan - ca 


acru; trecerea prin Ma 
i scăparf- de robie, apa 
Moise - ca apă retoric- 
ii- spălările iudaice - ca 
tz; vindecarea kii Ncc- 


să vină prin Mântuitorul 


Deci acestea, şi .thcle 


asemenea, pot fi socotite ca preînchipuiri ale 



Sfântului I 

In afară de aceste pir-inchipuiri, ţol în Vechiul 
Testament găsim profeţii privitoare la botez. 
Exemple: cf. IV Regi 2, 21: „izvorul apelor drese 
cusaredeElisof; liulmid22. 2-3: _ki apa odihnei 
m-a hrănit, sufletul meu l-a întors"; Psalmul 50-. 



,.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi. şpăla-mă-\c: 
si mai vârtos decât zăpada mii voi albi": Isasa I 
15: ,Spâlaţi-vă, Liiiăţiţi-vâ": Ezecbiel 36, 25: „Sivă 



:ale profeţită, a|unger 



a boicvul 






fi face 



m ptiternii n zilelor de arunci obiş 
■j sosire-a prin soli nimişi mai înain- 
lainlc de venirea Domnului lisus 
apariiiă mai intâi Icnii Botezătorul, 



itului Zaharia şi al Elisabetei" [51. 
jiî'âiiml loan Botezătorul şi î.iaintemctgătorul 
boteza în Iordan pe tei ce-si mărturiseau păcate- 
le. Botezul lui era botez de pocăinţă. „A se pocăi 
cineva înseamnă a intolo^c toata ijrcuiatea pătate- 
lor comise ţi a resiniŢMii sufletul său regrete atât de 
adânci, din cauza acestora, încât respectivul se 

începe o viată cu totul nouă, plăcută lui Dumne- 
zeu" (61. Iar deosebirea dintre botezul lui loan şi 
cel al Mântuitorului este arătată in scrierea lui Ter- 
tulian De baptismo (X, 11), unde zice: „Ucenicii 
lui lisus Hristos botezară ca slugi, asemenea lui 
loan Botezătorul şi cu acelaşi botez ca el, iar nu 



luit mai târziu de [isus llrislos însuţi si care nu 
putea fi administrat alunei de ucenici, pentru că 
slava Domnului nu se arătase încă deplin, iar 

err. acifatea botezului nu i_t:i ii">. li aşezată prir. ro- 
tii™ ţi înviere" [71. 

loan Botezătorul boleza cu apă, spre BOsâtOţS, 
iar Mântuitorul iu Duh Siânl =i ni f, v 



vrednici de împărăţia 
smulst" ' 






;i Sfanţii I 



sete ic 



r. Importanţa bote- 



fure însuţi! Domnul Hristos, 
ioni, când a zis,- „Daru-Mi-s-a 
mată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, 
mergând, învăţaţi toate neamurile, botezări du -le 
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 
invaţ;i' Kiu-le să păzea-i-â toatt cate v-am ptiruncit 



sfârşitul veacului" (Matei 2$, IH-l'Jt. Si a mai preci- 
zat; „Cel ce va crede si se va boleza se va mântui, 

iar cel ce nu va crede se va osândi" iMarcu 16, 16). 
Prin urmare, relei in du- ne la importanţa bote- 
zului, nu putem decât s,l r.'inuneiu covârşiţi de pu- 
terea tainei, care ne «finţi-şte. Venind de la Domnul, 
Care „şi curgerile Iordanului leu .sfinţii din cer, tri- 
miţând pe Duhul Sfânt \ înscLinmă că botezul este 
uşa de Dumnezeu i-ândmG .1 mântuirii noastre. Nu 
putem decât să zicem, cutremuraţi: „Mare eşti 
Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale!". 



J. Necesitatea botezului 

„Fărl botez nu există mântuire" - această for- 
mulă rezidă în cuvintele Mântuitorului: „De nu se 
va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să 
intre în împărăţia lui Dumnezeu" ( loan 3, 5). Şi tot 

mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marca 
16, 16). Remită limpede de aici necesitatea bote- 
zului pentru toate neamurile. 

la predica Sf. Apostol Petru, s-au botezat ca la 
trei mii; iar Sf. Apostol Pavel spune (7îr 5, 5) că „ne-a 
mântuit după 3 l.ni îndurare, unu baia naşterii ce- 
lei de a doua şi prin Ineoirea Deliului Sfânt". 

„Baia renaşterii este atât de necesară pentru 



u fructul care se produce din pământul 



..Din c 



i. botezul e 



prin păcat, intru Ac 
tru [cili deopotrivă" [Bl. 

„Nimeni nu intră in împărăţia cierurilor altfel 
decât prin botez' , zice Sf. Aivibiozie. Deci Taina Bo- 
tezului e necesarii m pentru it-itairii fiiiaiteforţpcn- 
tru că păcatul originar se transmite de la Adam), 
a ţi pentru primirea ci-iaiiaile 






1 Iriip.lll. 



raţii .naiişsii riiijiiiiusfsi.- 

9 botezului decurge si din efectele 
ni formulate în Mărturisirea nrto- 
rodul şi folosul acestei taine USoi 



dreptatea aceea p 
si Tară de păcat, c 
lui. zicând: .Dar v- 
îndreptat în num 
Duhul Dumneze 



Apoic 
Hri; 



acă cu Domnul 
Apostolul: -Câţi în Hristos > 

o:, v-aţi iriibrikal i Gaktteiu }. 



Ioan Gură de Aur 


zice: .Hotezul harului îi 
li'ilnr 1:1 idoli, fie deşiri 




- -e din acesic dumne- 



■ ..i:î,k.-lo- d 

i l'eittnt it 
Augustin, 



Dup:, Ix. 


ez mai 


rair.an urmăr 


epăe 


tutui ori- 






e, s 


feriraclc. 


oanifr 




către pă 


al Da 


ace 


tea ca un 


simbo 






se îrn 


sev 


-de voim 


celui 


care prin 


Botezul i 
Necesita 


steura 


Q, pe 


ntrucăşi 


Hristo. 


efectele 






. De 
























pentru s 






botezări 


sunten 


fii 




Tată 


Dumne- 



.eu - şi deci între noi suntem fraţi Aer 
nte implic:! egalitate şi iubire, tu vechi 
iu era pe acelaşi picior tic egalii sîl- c 
Opiii etăll arunci ri după o-.iii- - I : . 
al în botezul creştin, toate acestea suni 
Copilul incă de la naştere este primi 



itcztil. dând ci 



,â„di.,te prin bol, 
i omului, insuflă k 



ale societăţii. Popoarele botezate au adus la huni- 
[1.1 popoaielc- i"i-."-'."ii" -. liii-."i-:.' : L7-i- s, faima [or bazata 
pe principiile ci anejieîice a strălucit in lume prin 
liiminn siipi.ioa.ernlâ .1 sfanţului Botez. 

Botezul fiind necesar pentru toţi, înseamnă că 

catul originar '.Ic spfil.H in apa botezului. Iar dacă 
ei nu pot mărturisi credinţa, ii .iu pe părinţi şi naşi 
ca martori, daturi să i încete mai târziu prodania 
Bisericii. Apostolii ; : .u botezat case întregi. Nu erau 
deci excluşi copiii Mânrnitoml a zis: „lăsaţi copiii 

este împărăţia -ATOrilur" iMrth'i 19, i i.l. impăi-ân'a 
cerurilor se capătă prin hote?: prin urmare, copiii 
trebuie şi ei botezaţi, clnar dacă nu nu păcate per- 
sonale si nu suni conştienţi de acmi lainic săvârşit 
Aşa au învăţat Părinţii si Scriitorii bisericeşti. Să-1 
amintim numai pe l'crictiul Augustul: „Botezul 
pnineilor 1-a avui ţoideauna Biserica şi 1-a menţinut. 



a primit din credinţa strămoşilor, ţine Stat 

i ci. şi va |.me pana. la sfârşit" [9L 

■ lângă botezul ai tip:!, mai e şi botezul si 



Itfonr 



Primul si. 



■'■ie sufletul său pctltra Mine şi pentru Evanghe- 
, acela îl va scăpa' ( Mânu S, 35.). siti.i; „Fericiţi 

cerurilor"' (Matei i, 10). Al doilea se bazează pe 
nătorul citat; „Cel ce are poruncile Mele şi le 

ze.şte. acela este e.ire Mă iubeşte" lloaii 14, 21). 



ăm pe acestea două eu corola iul tvtiliuiţii 
botezului - aşa cum rezultă din scrierile Minţilor 
" iiiinţ-i şi Scriitoii bisericeşti ai primelor veacuri 

Mai întâi, despic- scmni'icăţia cuvântului 1101. 
Diez vine de la grecescul paie[io(io (lat. haptis- 
ii m) şi înseamnă, „oufnnditrc, scăldare, tainică 

ufund, scald, spăl". în Biserică, este Slînta Taină 

15 






prin care omul Capă 
membru al societăţii 
dare în apă, dup;! ritualul stabilit. 

lată şi diversele denumiri ce i s-au dat botcni 

1. Baie, scăldat oare ftouTpov, lavracum 
aquae) - Gemem Alexandrinul. Iustin Martirul, 
Sf. loan Gură de Aur şi Tertulian. 

2. Izvor sf3nt (fons sacer) - Fer. Augustin, în 
De civitale Dei. 

3. Apa vieţii fuSop Tf|c, ^(ofjc) - Barnaba şi 
Iustin Martirul. 

4 . Taina apei 

5. Sigiliu (aippctyic, sigimm slgillium) - refe- 
rindu-se la puterea pe care o imprimă în suflet, ca 
în Constilitliilt: Apostolice si la Tertulian. 

6. Renaştere (ctvaitEvvrifjtc,) - Iustin Martirul. 

7. Lumină, luminare (iprâo. qi(urtc(ia) - Iustin 
Martirul, Clement Alesandrinul ş. a. 

8. Sfinţire (duaauuc, - sanciificalio) - Sf. Gri- 
gore de Nazianz, 

9. Iertarea păcatelor [remissia jxtccatontm} - 
Fericin.il Augustln. 

10. Apă. măntuitoare iaqua satutaris) - 

Sunt şi alte multe denumiri care s-au concen- 
trai în rugăciunile de In lanelniala Sfântului Botez, 
reprezentând o fidelă mărturisire a tradiţiei Biscri- 

16 






„Staul a 



ale botezului 



i.i-retu celei de a doua", ..Apa bine ci ivii nării Iut- 
ii' . ..Dezlegare de păcate' . , Vindecare de boli", 
liricilor pieiie". „Apă de puteiile potrivnice ne- 
rODSi", „Apă plină de putere îngerească" , „Apă de 
rtarea păcatelor", „Luminarea suflete- 
*j, duhului", „Dar primirii de fii", „îm- 
nacamintc nesrrscâciunii", .Izvorul vieţii* ş. a. 

Şi acum, procedau..! la examinarea primelor 
■. ticri, începem cu cea mai veche scriere creşti- 
lească de după cărţile Noului Testament - Invă- 
ăatra celor 12 Apostoli. în cap. Vil al acestei scri- 

„în ce priveşte bott-711!, să botezaţi astfel după 
i- au rânduit ţoale aceste lucruri, t. vile La ţi cu apă 
le In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfăniuliu 
>uh. Dacă n-ai apă vie, botează cu caldă. Dacă n-ai 

ii uncie Tatălui şi al Fiului ji al Sfântului Duh. 
Mai înainte de hote/, insa. sa postească cel ce 

.■■ Mează, cel ce ie btiltază -i L4.lr.ii care pot. înştiin- 
■. ; .?.ă-l. de asemenea, pe cel care trebuie să se bo- 
;■■: ca sa postească o y.i sau doua mai înainte de 
şe boteza" [11]. 

-■rialul l^nallc Terilollll ::l ! rfLl-'i in -rpisli 'lele .-: : L I c- 
ă a boteza, precum şi a servi agapele, nu esle 

■i-miis fălii episcop Aceasta evidenţiat rolul în- 

™ b h « 17 



apă plini de pâca 
sufletul nostru 1 
Hsus". „Primim i 



„Ne pogorăm în ■ 


Li a! Duhului Sfânt, căci Hristos 


ierbii purtând In H 


Kusle omul din nou, nu va in 




feumnezeu" [IZ]. De aici se vi 


r si, nădăjduind 1 




noi, creându-ne ■ 


H)ă, iar ci se produce în baia îr 




Bat în numele celor trei Perso; 


Lalea Şi eficacita- ■ 


■este renaşterea (ăva|iâvvr|ai;j. 


1 atol; .['ionele. ■ 


1 Iar în Apologia I, cap. LXV 


care intra in Bl- ■ 


1 jjii spălat [botezat] pe cel ca 



;oful, primul upoloael. 



■ede că botezul e. 



n la k 
; noi îi vom numi finii Indici credincioşi s;in 
ezalH, făcând apoi rugăciuni Fierbinţi, pentru 
ii. pentru cel lui iiimir !I.k.jî'-.-?.:iiI ii pentru toţi cci- 

iiiplinitori ii celor porunciu:. sin- a ne învrednici 
- rea veşnică" [13]. 

it Alexandrinul numeşte hotelul baie. 
I pentm că prin el ne spălam păcirclc, graţie, pentru 
■ă prin el ni se iartă pedepsele meritate pentru 
; luminare, pentru că prin bote? primim da- 
nreniplfirii celor divine. 

igen proclama .Rois-sul i/hivitor nu se poate 
| Tace decât în numele Prea Sfintei Treimi, adică prin 
a Fiului si a Sfântului Duh" 
imit de la AptwLi>li Ltadiţia de 
-i boteza si pe prunci" 1 [15]. 

ertuiian, vorbind despre apr: botezului, ?ice: 
;i apa prin firea .-a. ca materie inLreLiuinlală la 

19 



riispunsuri la 

duil.a (Ic Hri- 






. inE^ncJlel 



u Tost botez; . 

-ii prin suferinţe, ajung !n desimi. 
c hanii răfjădulntei divine" [21], 
. Din oglindirea Tainei durrmezeieşLi 
erile Părinţilor şi autorilor 



rele 



ir-s-afSeuidtatontea 



pârtâm pe nin 



cel mai ftlo- 

i [■Lire să se 



a"; cap. 17 - despre scimiitii'aii-.i eeivmon iilor 
.i hori-?: cap. ÎS ■ dinspre purtarea cehii bote- 



numai o dală, insă nie ide ai ni de elitre un eretic. 
Cartea VII, cap. 22 - botezul trebuie săvârşit după 
porunca Domnului; cap. 40 - despre curăţenia 
lăuntrică a ca ceh ti moi iilor; cap. 4! - cel ce vine la 
botez îl abjură pe Satan, se consacra lui Hristos şi 
pronunţă Simbolul Credinţei; cap. 48 - despre 
sfinţirea apei de la botez. Cartea VIII, 8 - despre 
cei ce sunt de botezat; cap. 32 - deosebite canoa- 
ne ale Apostolului Pa vel cu privire la cei ce vin la 

Aceste capitole, numai insufle aici, prezintă un 
reai folos pentru cine s-ar osteni sa le citească, 
deoarece reprezintă punctul de vedere al Bisericii 
primare. 

De asemenea, daca am cerceta si Canoanele 
Sfimiloi- Ap;isio!i - scrise pe la Finele secolului al 
m-lea - am vedea că in ele stă scris: 

Canonul 4b -- „Episcopul sau prcsbiterul, de va 
admite botezul sau jertfa ereLicilor, dispunem să 

Can. 47 - „Episcopul *.im lh,.-; biterul, de va bo- 
teza din nou pe cel ce are botez adevărat, ori de 
nu va boteza pe i el spurca! de către necinsti lorii lui 
Dumnezeu, să se caterisească - ca unul ce-şi hate 
joc de Crucea şi de moartea Domnului..." 

Can. 49- „Daca vreun episcop sau presbiter nu 
ar boteza după porunca Domnului, adică în Tatăl, 
în Fiul si în Duhul Sfânt, ci în trei fără de început, 



iu in trei Fii, sau iu trei Mângâietori, să se afi.iri- 



ul Fiului fi ti! Sfanţului Duh iMnlei 28, 19)". 
.■le trei veacuri ■. .cşline. adic.i Li obâişiik- Tiadi- 



II. Sfântul Vasile cel Mare 
.i păşim puţin mai departe, în veacul 



CSpiT 



tez a unui mare dascăl şi ierarh di 

! .: '■■■ : - ; ■■■;■■. : ■. : ;!■..;■ .; ■■■ !■: i ■■■ 
iu acea vreme. Dumnezeu a împodobit thseri- 
Sa cu sfinţi oratori şi seni cori tară număr. N-avem 
Liit să ne gândim In -.uleiul Ortodoxiei din Egipt, 
■Xianasie; la Episcopul catehet al Ierusalimului, 
Chirii; la teologul creştinătăţii. Si'. Grigore de 
.u.im.; la Cel mai mare exeget şi orator, Sf. loan 
na de Aur; la oraroiul Siriei şi lupătorul contra 

23 



ereziilor, SF. Efrem; la filosoful Capadochiei, Sf. 
Grigore de Nyssa; la fondatorul vieţii monahale şi 
neîntrecutul filantrop, Sf. Vasile cel Mare; la feri 
ţii Ieronim şl Augustin, sau la luminalii împăraţi 
Constantin si Teodosie. 

Dintre iluştrii ierarhi din veacul al lV'-lea, cai 
strălucit cu îndoita lumină j geniului şi a sfinte 
poate numai Sf. loan Cură de Aur a mai fost alat 
de adtllirat de către contemporani ţi lăudat de i 
ire posteritate ca Sf. Vasile cel Mare. 

1. Viaţa Sfânmlut Vasile cel Mare 

S-a născut la finele anului 329 ÎO Cezareea Ca- 
padochiei, dintr-o familie bogată si profund creş- 
tină. Tatăl său - purtând tot numele de Va; 
era retor si avocat, iar mama sa, Emilia, ora 
meie plină de virtuţi, căreia i se spunea Jirăi 
rea săracilor". Aceşti părinţi au avut zece copii. 
Dintre aceştia, trei au devenit episcopi; Sf, Vasile, 
Sf. Grigore de Nyssa şi Petru de Sebasta. Sora lor, 
Macrina, a întemeiat mlnăstite de călugăriţe la 
Anesi, iar fratele lor, Naucraţiu, a fost puşti 
mare făcător de minuni. Bunicul său după mamă 
fusese martir; iar bunica sa după tată, anume 
crina (numită şi „Macrina cea Bătrână", spre 
deosebi de ilustra ei nepoată pomenită mai ; 

24 



: i-a dat învăţătură pe când era copil, fusese 

niea Sf Grigore Taumaturgul in Pont. 

Primii ani de studiu ii făcu in Cezareea si Nco- 

,reea Pontului. Tatăl său i-a fost dascăl de re- 

ă Apoi a mers Sa Constantin o pol. unde a stu- 

cu sofistul Libnnus. Vasile şi -a împodobii 

unica si sufletul cu alese învăţături, dovedmdu-şi 

.aurea dascaliloi şi a tovarăşilor ascuţimea cuge- 

,i„, m puterea de muncă. De aci merse să stucli- 

/,- h Atena focarul civilizaţiei, uncie intiilni ii pe 

.m-'n-c- de iWianz, eu care legă o sfântă poete- 

tle Fi n-aveau decât o locuirii;!, o masă. o voinţa şi 

, ardoare deopotrivă pentru virtute. N cunoş- 

rau decât două drumuri; unul principal - al Min- 

ia lliserici pentru a primi acolo iirvălaiunle tias- 

iJIilor; celalalt S 



imar.iu 






roheresius şi biiisianui Hiiuc-vii 
isile părăsi Atena, venind în patria 



unde 



a si primi botezul la 28 de ani. de la 
scopul Dianeos 1231; se lepădă de lume, îşi 
irăndu averile, viată pe pusimo. Iu făcut lector, se 
ise pe [armurile Irisului. 

-ii .s din lume. compuse. ini p reuni cu C.rigo- 
c Naaartz, o scriere cu numele de Filr^ilin - 
.1 n culegere de pasaje din sciii.-nlc lui Ungeri 
. , ,,ig:iniză viata călugărilor după regimul chino- 
viile al Sf Pahomie. Ocupaţia călugăiilor consta in 
inual, rugăciune şi studiu. Pentru ei [acu 

25 



Regulile ictle mari şi cele nuci.). Cu Vasilc al A. 

irei ii luptai contra Eunomienilor, iar la 364 a Fost | 

sfinţii preot de câne t ■". | :? 1 H- ■-_ ■ ijjul Luscbiu al Leza 

sea.soă pentru eiuiva ani [Jar Euscbiu îl rechema' | 
şi găsi în el un înţelept .făiuitor. pentru a face fi 
irn|)."i[;jnilui arian Valens. ii lăsă rea mai mare p 
le a administraţiei cpjtinei sale. inlătuplănJu-s! 
foamete mare. YUsile împărţi averile sale şi-i aji 

în 370, cu mare greutate, este ales Episcop fii I 
Cezareei Capadochiei - în locul Iui Eusebiu. în I 
scurta durată a episcopatului sân. SI". V'asile a des- | 
făşurat n rodnică aotn iuilc: a dezvoltai orgar 
mori aliisin ului, a făcut aşezăminte de binefacere, I 
a luptai contra ereziei, a biruit în cuvânt pe pre- I 
fermi Modcstus şi pe Valens (care a vrut să-i mic 
şoreze eparhial, l-a sfinţit lialcle său Grigore c 
Episcop (Ic IShisu iar pe Grişoie de \aziaii7 e 
Episcop de Sasima, 

A murit la 1 februarie 379. 



al ') omilii asupra He.xamterouitlui: 

b) omilii asupra a 11 Psalmt biblici: 

c) comentariul 1,1 primele l(i capitole 



1 precepte de morala - MO 1 Elini •:. 
|: l^ffnlOo mm-r-ii (dezvoltatei; 
" -tifle mici- 312 (prescurlattO; 



•j Momiţi); 



I ' Corespontte>t0 Oeo sau Vio de epislole)- 

I. Sfânta Liturghie care-i fmurlă numele. 

nd aceste scrieri ale 5f. Vasile cel Mare, 
cuviinţă să redau un pasa| din cuvânia- 

. a Sf. Grigore de Nazi.tnz. care vorbeşte 

1 citesc liexaimcnmut său. îmi pare ca 
aproape de Creatorul universului ţi că 
m toate misterele creaţiunii. Când citesc 
E care Ic-a compus pentru combaterea 
, inii încliipui că văd focul care mistuie 



riseascâ tot ce cunoaşte din virtuţile sale. Epis- 

o ■Ti. lăudaii I i".- Ic^i.dai' -rA '\ ■.■nirui ! Tlu"|]ilj laudă- 1 
pe păstorul tiu ! Oiaroii, lăudaţii pe dascălul vos- 
ii'.: ! [".:■. iu.: i\ . I."i:.i.l.iii-1 pe purtătorul vostru in oda- 
ia Mirelui ! Femei, lauda li -l pi- călâuzitoml vostru ! 
Pustnici, lăudaţi-l pe tel ce \\\ dădea aripi! Cuvi- 
oşi, lăudali-l pe judecătrim! vostru ! Suflete simple, 
lăudaţi-l pe piciul nftini imfuălor! Ostenitori ai 
ştiinţei, lăudaţi-l pe cel ce era luminător cercetări- 
lor voastre ! Fericiţi iii veacului. lăudaţi-l pe cel ce 
punea Irău patimilor voastre! Oameni nenorociţi, 
lăuda(i-l pe cel la care albii irige rea si ă mângâie 
re ! Bălrăni, lăudaţi-l pe sprijinitorul vostru 1 Tineri, 
lăudaţi -l pe cel ce că ci eseu pe tea tainele vieţii! Să- 
raci, lăudaţi pe providenţa voastră! Bogaţi, lău- 
daţi-l, văduve şi orfani, pe ocrotitorul şi părintele 
vostru; bieţi străini sau cetăţeni -pe fratele vostru; 
voi, cei ce «3 but mari ..V ^'inâ'ale. pe prietenul 

30 



:,peat 



e plin d 



■J.ică spiritul şi inima. jcuwLitca 51 aut- .nurca i-au 
ist cu totul regeşti, după rum ii arată m numele 

lj;i:;iletr, adică împărat mscariniă 1 ă acest Pâ- 

I .[cinice învăţaturi, in omiliile sale. cu privire la 
■cuiele credinţei uirodovt-, inclusiv cu privire la 

Intui Botez. Este de regretat că instrucţiunile 
Ircsate de St'. Vasile catehumenilor din Cezareea 

II ne-au fost conservate. Alături de Catehezele lui 
hiril, ele ar adăuga preţioase im. ă Uimii ite la cele 



nilui. şi ar completa upera sa Oivjire Sfânt 






c două călii Des/ire Btitez care se găsesc îi 
ia operelor sale, dar care sunt trecute la ad 
1, se pare eă le-a scris un discipol al său sul 



f pol si. 



arilor pierdute, ele impli- 1 



turli Sf. Wisile şi al Biserieii. prezintă o mare valoa-J 
re pentru toate timpurile. 

Cele trei trepte :i!e e a ic Im menitului - auditorii, J 
iisistenţii şi uleşii - luată n mare dezvoltare în 
Iul al IV-lea. fixisra un învăţământ tradiţional pen- 1 
tru diş'.iplin:i se'reriilni. pi'Tirni ră in in.stn.ia iu nilc I 
■ l.iîe i-iitehujrienilor nu se ^t."h.i r ii .': 1 1.1 roate invitiâtu 
iile. Sf. Vacile îi îndemna pe cei din CeiMreca s: 
nu se ileprine?!-- ..ie botez, nici sa nu-1 amAne. căc 
Iară el sunt ea si morţi. 



I Trebuie miri intăi -a înveli de Li Domnul şi I 
rin;! să te învredniceşti de Sfântul Botez 
cesLer cuvăntări eMt ijj--.nl :i n i- : i botezului du- | 
.Miip.hcli.-i Domnului. 
2. Ucenic al Domnului este acela care 
:a şi-I urmează. Ceea ce-i opreşte pe mi 



spunea „Acela trebuie si crească, iar eu să m 
mlcşorea"-. 

II, î. „Ca soarele intre şlclc străluceşte botezi 
Domnului falii de cel al lui loan. Botezul Domin 
lui este mai presus de toata mintea, slavă mai înalt 
decât orice iluninsi ii rugăciune Dmenejscă. asi 
menea soarelui care întrece toate celelalte slele". 

II, 6. Cuvintele de trimitere - „Mergând, învăţaţi I 
toate neamurile, botezându-le..." - au semnificaţia 
lor, care se 'înţelege prin rugai unica de obşte. 

II, 7. Despre îndreptarea din nou. Nimeni nu e 
curat de păcat, chiar de ar fi o zi viaţa lui Hristos 
no- a chemat din nou la acc:i slavă dintâi a chipului 
lui Dumnezeu, pentru că nc-.'i răscumpăra! plin 
scump sângele Său. 

II, 8. Prin har ne-am botezai şi ne-am îmbrăcat 
cu Hristos Să murim păcatului si să fim fii ai lui I 
Dumnezeu prin har! 

II, 9- Cel ce a cunoscut voia Domnului şi n 
făeut-o. acela se va bate mult. Să luptăm, deci, i 
sa jiu pierdem un astfel de dar. 

II, 10. Prin botezul cu foc înţelegem luminări 
consLiincei noastre; după cum un fier înroşit 
para locului nu-l mai cunoşti că e i'ier. aşa ţi n; 
■iupii pr. anina boiczului. -â urării şi ■,[] blestema 
păcatul, ii-.ru undti-nc dui.i.: ■ 1 1 1 f .3 l 1 1 Creatorului. 



ii, : 



.Apri 



zăndu- 



suflet 






redinţă 



mbla ca fii ai luminii. Hi facem binele nu numai 
ii c Le nil or. ci şi duşmanilor noştri 1 

!I, 12. Trebuie nu numai să ne răstignim legă. 
i să şi murim legii. Toate gunoaie, să ie socotim, 
I pentru a-L urma nelulburaţi pe Hristos. 

II, 13. Să ne desfacem de lege - care omoară; 
ă trăim după cuvinrele Domnului - care sunt duh 
i viata : Moaitea se cade să o privim ca şi sădirea 
,emln(elor care mor şi răsar. Când va veni Fiul 
Omului, noi, cei vii, îl vom întâmpina in văzduh şi 
apoi pururea cu Domnul vom fi. 

U, 14. Cine se botează in I lii.-tos, se botează în 
moartea Lui şi învia 7.3 cu El. desfacă nriu-.se de 
omul cel vechi. Om vechi este numit acela care 
face iarăşi şi iarăşi mulţime de păcate. 

II, 15. După cum cel răstignit părăseşte pe cei 
cu care a trăit, tot asa cel botezat se desface de lu- 
crurile de mai înainte, strămutând u-şi mintea la 
cer. Acolo e cetăţenia lui. prin înnoirea sufletului. 

II, 16. Murind păcatului, să nu ne mai întoar- 
cem la el, ei nesmintit să păzim poruncile! 

II, 17. Iubirii lui Hristos se cuvine si-1 răspun- 
dem cu trăirea după exemplul vieţii Lui. 

II, 18. Desfăcmi de lege. şă ne fetim de orice 
pală a sufletului şt a trupului! 

II, 19. Pedepsiţi sunt cei ce vor sâ-si arate drep- 
tatea şi înţelepciunea 



35 



II, 20. De ce se botează in numele Tatălui, şi al H 
Fiului, şi al Sfântului Duh? Pentru ca sa învăţam H 




III, 2 


Hristos a instim 


dogma evlaviei şi să renastem în duh. 

H, 21. Penlru ca să umblăm pe căile duhului, H 




Celr 


sohimhântl locurile -i obiceiurile omului vechi, 1 




■.■la est 


e osândit. Pentru 


!1, 22. In Hristos una suntem, pentru că S ne-a S 






] păcatului şi lui 


împăcat cu Dumnezeu. Nu e iudeu, nici elin... | 








H, 23. Ca o scândură neşleluită care este pregă- H 




f:\rlt 


■a a doua (1580 


Lită peniru o romă regească, uşa c şi cel ce prin ^B 


1 P ' 


ima, c 


formată din intr 


botez se pregăteşte a trăi cu Hristos. 




ir de 


13). Ideile pe car 


II, 24. Ca fii ai Tatălui, să rămânem în El prin ■ 


1 di, 






credinţă si iubire, prin păzirca poruncilor! 


■ 


;va din Sf. Seri 


11, 25. Să îngrijim de suflec nu cu iubire l'ăţami- H 


■ eh 


iar mi 


inai pe ele se înu 






1. D: 




Duhul Sfânt. 


1 D< 


imnul 


ui este dator să i 


II, 26. Suntem datori ca înainte de botez să ne ■ 


1 ''' 


lui H 


ristos. 



p!0p..i[irr, .i ri.: lepăda de păcat. 

n, 27. Trăind în Duhul, ne botezam în num 
Fiului: imbrăuni in fiul, oY-v-r-nim noi înşine fi: 
lui Dumnezeu, adică ne botezam in numele Tată- 
lui. Cugetând cele de mai sus, drepţii vor străluci 1 

III, 1. Nciul botezul să crească în duh prin parti- 
ciparea la Sfintele Taine. Adică; Întâi să înveţe, 

apoi să se boteze, iar pe urmă să se facă părtaş 
acestora. Iată etapele catehumenatului în chip 



I. Dacă 



zvoltă fac parte te 
;i Sf. Tradiţie, da 



va pervertit, necurat şi Inli- 
trupeste şi sufle- 






;e împărtăşească. 

4, Ce atitudine sa ia cineva, dacă i se pare vi 
, •mtr.idicţie în cuvintele Domnului ? 

5. Dacă neascultai-ea de un cuvânt - care n-: 
■ - este vrednică de osândă si de mua: 

u. In ce stă neascultarea: în fapta celor pou 

7. i£ bine să i se facă păcătosului dreptate c; 



8. E primită înainrf-a lui Uumnezeu fapta care 
nu e conformă poruncii Domnului? 

9. Poţi să ai tovărăşie oi cei nelegiuiri si cu fap- 



10. E primejcli 

U-Eprimejd 

runcilor, sau să 



nipolri 



i -niimeaSă ; 
i cineva pn- 

mp!inea.-că, 



ase pe altul s; 
sau să tolereze cele neîngăduite? 

12. E dator cineva să poarte de grijă de 
numai de cei încredinţaţi ? 

13. Se cade sâ suferim orice ispiti primejdioasă 
pentru ascultarea de Domnul si pentru g 
rncredin(a(i ? 



Valoarea amândur 






. ■|'.. ri i-i.i d.:.-.|>.r- .-fi nil L'.'.l 



■; Niiiu. c'w«Jii:(,'i;.'s şf. ,\l«\<la/i. Unt- I 1 »"?. 




■\MIIFMSCOPn. 



DESPRE BOTEZ 




Cuvântarea I 

! mai întâi sd inuell de la Domnul 
sa ic iui.Tainiceai yâ inului Botez 

ostru lisus Hristos, Fiul Unul Nas- 

>umnezeului Celui Viu, după" învierea Sa din 

primind făgăduinţa lui Dumnezeu- Tatăl. 

ce plin David proorocul: „Fiul Meu eşti Tu, 

zi Te-affl născut. Cere de la Mine şi-Ţi voi da 

irile spre moştenire ţi marginile pămăn- 

stăpânirea Ta" (.Ps 2, 7-8), i-a luai la El pe 

e-a arătat lor puterea dală Lui de la Tatăl şi 

Datu-Mi-s-a Mie toată puterea în cer şi pre 

, apoi i-a trimis pe ei, pnruncindu-le: 

J. învăţaţi toate neamurile, hotezându-lc 

le Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 

fSffl, 28, 18-20). Deci, poruncind Domnul 
.învăţaţi toate neamurile", iar apoi 



dă u gând: „botezându 


-le- 1 


' şi cel 


Ind sub tăcere poruni 


adu 
de-a 


doua. 


in răspunde îndată zic 


Ind: 


Apost. 

„Si fiţi 


Cţdea voastră" VPtr-i 


,15) 


socot. 



l'ALinfilidm Uoitiniiliri. . 



li, spre nădejdea vieţii V 



ria mea" {Mt. 19, I 


: .0). Căci i 


nrâ nu luase iertarea 


pătatelor şi curai» 


e prin s;'u 


igele Domnului lisusj 


Hristos. Slujind di 




aâpânit tfc cel care-1 1 


năimea păcatului, i 


iu mai pu 


tea să slujească Dom- 


nuiui, Celui ce ne-a 


dar învii t,i 


tura neabătută, când a 


zis: „Oncine săvârs 


cate pac al 


ui este rob păcatului. 






ri veac" (fii. 8,34-3» 


Mărturiseşte despr. 


: aceasta 


şi Favel. care vorbea , 



în Hristos, scriind: „Căci atunci, când eraţi ru 
păcatului, etăţi liberi faţă de dreptate" {Rum. 6, 1 
24). Şi, din nou, zice Domnii!: .Nimeni nu poate I 
să slujească la doi domni..," {Ml. 6, 24) şi celelalte, I 

Şi a căutat prin acestea să înveţe cu folos, în | 
multe chipuri, că nicidecum cei care se îngrijesc 
să St: ridice mim.ii in cele irehuiruarc' vieţii nu pot 
să-I slujească lui Dumnezeu, nefiind vrednici S«-l 
Ee ucenici. De care şi Apostolul zice mai departe: 
„...căci ce însoţire are dreptatea cu fărâdc-legea? 
^:lil CC imp:ift:i^i]'..- ;irc Iniuin:] ."ii imuncricul ' Si ce 
învoire este inire Hristos si Veliar. sau ce parte are 
un credincios cu un necredinorr, J Si ce imdcj;ere 
este între templul lui Dumnezeu si idoli?" (HCor. 
6, 14-1©. 

Şi iarăşi, cu tnati hotiirârea: „Căci trupul pofteş- 
te împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; 



ci se împotrivesc unul altuia, cu sa nu faceţi 
ce aţi voi" {Gal. 5, 17). 

ar ar fi şi mai ruşinos pentru noi, care pre- 
invaţâtura. să nu ne amintim când zice: „Căci 

tul care locuieşte în mine" {Rom. 7, 14-17). 
cli aş;i stau lucrurile - că uu poate cel stâpâ- 
.e păcat să slujc-ascS Domnului şi că nu este 
îdreptare decât în Cel ce ne-a făcui pe noi slobo- 
n răscumpărare din tiranii! aceea - ne arată 
iiini tind spune. „Om nenorocii ie sunt! Cine 
■j iiJjăvi (Ic Trupul mortii accslciu ' Mulţumesc 
lumnezeu. prin [isus I histos. Domnul nostru" 
|.(ft)»1.7, 24-25). 

prin cuvintele acestea - care şi in alt loc 
nt spuse - înfăţişează desluşit marea iubire de 
imeni şi hanii lui Duitmezi'u venit prin întrupa- 
.i Domnului nostru Iisus lihsros, zic.ind: „Căci 
ecum prin neascultarea unui om s-au făcut pă- 
1 1 i-ii cei mulţi, rot aşa prin ascultarea unuia se 
.. face drepţi cei muiţi {Rom. 5, 19). Şi în alt loc, 
i privire la prea minunata iubire tic oameni a lui 
f Dumnezeu în Hristos, zice: „Căci pe El, Care n-a 
Jt păcatul, L-a făcut păcat pentru noi. ca să 

47 



„Acesia este 
ib. AU). Dur 



mpăral pe noi, Iisus Hrist™, Doi 



împărăţia lui Dumnezeu'' !/.[-. 9. SţJ-(iO) ii altui; 
care 1-ii zis să-i dea îruiăduinia ca mai iiităi s 
meargă sa-si i;"u uluiască trebui ile casei, încă şi in: 
mustratul- s-a arătat, căci i-i: zis: ..N'imeni caic pur 
mâna pe plug şi st- uită îndărăt nu este potrivit I 
penlru împărăţia lui Dumnezeu'' {Le. 9, 6l-l 



:l lac 



.„.|-,i,:- 



cinsut, .să Re nevrednic de 

mai cuprinzător. El ne porunceşte zicând: „Dacă I 
vrea cineva să vini după Mine. să se lepede de 
sine, să-şi ia crucea si să-Mi urmeze Mie" <Mt. 16, I 
24). Dacă insă ne vin în niinle cuvintele Domnu- f 
lui către cel ce a zis; ..Fericit este cel ce va prinzi în 
împărăţia lui Dumnezeu" {Ic. 14, 15), învăţăm ce va 
să însemne aspra si înfricoşam judecată a urgiei, 1 
prin care cei nevrednici st înstrăinează de toată | 
nădejdea cea bună. Deci El spline a 
oarecare a făcut cină mare si a chemat pe mulţi. Si I 



lor chemaţi: Veniţi 






ca s-o văd; te roş; să mă ierţi. Iar altul a zis; Cinci | 

perechi de boi .ini cumpărat si mă duc să-i în 
te rog sa mă ieni. Şr al treilea a zis: Femeie ir 



la drumuri 



Ct-lu 


i Viu, Care a Fost trimis de la Tatăl nu ca să fa- 


dcec 




iii 


nând întru El şi plinindu-i voia, aduce învăţă- 


iii : 


asprei judecăţi, ca să ne facă pe noi vrednici 




ici ai Lui, zicând: „Dacă vine cineva la Mine şi 


i... n 


răşte pe tatăl său, şi pe mama sa, şi pe femeia 




i pe copiii săi, ţi pe fraţii săi, şi pe surorile 




chiar şi însuşi sufletul său, nu poate să fie 




icul Meu" (Le. 14, 26). „Şi - zice - cel ce nu-si 


poai 




fie t. 


cenicul Meu" (£c. l6, 27). Acest lucru mi se 


paie 


că-l făgăduim prin apa botezului, când măr- 




im că ne răstignim împreună cu El, ca 








- şi celelalte, după cum stă scris (cf. Rom. 6, 4). 


5 


Ţinând seama de slăbiciunile omeneşti, 


ii..n 


nul a i^âsit potrivit ea şi prin pilde s,i sădeas- 


■:. ir 


inimile noastre deplina încredinţare a adevă- 



pregătindu-le per 


tru ascultare. Drept a 


„Căci cine dintre \ 


oi, vrând să zidească 


nu slă mai întâi şi-. 


ii face socoteala chelti 



!ii, dacă are cu ce să-1 isprăvească ? Ca i 
punăndu-i temelia şi neputând să-1 tei 



roagă de pace. Aşadar oik 
leapădă de tot ce are, ni 
Meu. Bună este sarea, dar 
ajcevafidre : i5ă-\,am 
este de folos, ci o aruncă i 
auzit să audă" {ic. 14, 28- 
Dacă vom crede aceşti 
întâi de Lrania di;nf.,JuI,u 



sta departe 

le orice lucru plăcut In,, oblăduiţi de harul lui 
luninezcu. prin Domnul nostru lisus Hristos. ci 
ti in desen ni s-a vădit nouă harul acesta. Căci 
BO părăsit nu numai lumea si poftele ei, dar si 
-t-l.- pretenţii sau îndatoriri către alţii, ha cllrar si 
e cele faţă de propria noastră viată. Când ne 
- m lepăda noi de toate acestea, spre a ne împlini 



e Dum 






n învrednici i 
fenim adevăraţi ucenici ai Domnului. 

încolo, im ăţăm de la Moise şi de la Profeţi, de 
Klngheiisri şi de la Apostol 









de 



..;>:!, 



seu, prin Unul Născut Fiul biiiu. Dom- 
Jumnesseul nostru lisus Hristos. Şi mai în- 
despre celelalte câte sunt povestite în Sciip- 
e Dumnezeu insuflate: despre bunătaiea sau 
î, despre multa Lui răbdare, 






ispn 



, despre profeţiile întrupării Domnului nostru 

împotrivesc altora, despre im iei ca morţilor intru 
vă, despre înălţări; ;;i despre prea strălucita Ve- 
tre de la sfârşitul veacului, despre plinătatea 

vangheliei, despre evlavia faţă de Dumnezeu în 
ibirea Domnului nostru lisus Hristos, despre nă- 
ejilea vieţii veşnice şi a împărăţiei cereşti, despre 
ii.filclc pedepse veşnice ale celor- ce s-au lepădar 
t- cele sfinte şi despre răsplătirile celor care au 
ăi! cu vrednicie in credinţa sănătoasă a Evanfţhe- 
ei lui Dumnezeu şi în nădejdea vieţii veşnice a 
rpuătici cereşti intru I iristns Ibus. Domnul nos- 
■utef. Gal.%61 



în Evanghelia Domn ului 

1. Prin porunca Domnul 
dată nouă, să ne iubim unii pe alţii dup 
iubii pe noi fcf. In, 13, 34). < 
Apostol Pavel, să ne îngădui 
iubire (d". Ef 4, 2), ni s-a făcut 
tul de evlavie cu care suntem datori prin preaslă 
tul bote; dupi! Fv.iri K ii.-li:i Domnului m 



Hria 






văduve^T' 


trebuir^ă de ru| 
C Dumnezeu, tu 

ce am auzit de 
lea spre calea p; 
■ zidirea credint 

ca si în voi, acel 
ie va face şi mai i 


Ti" 


r /-™; 


ce-L iubesc ţ 

Sfanţul Duh, 


.1:1 însuşi, 


prin harul 


că nouă cele 


■îjW Dom 


"■■'',nU 


Afara de ;i, 


cuvânt: ,Da srat celui 
n[elept..."(.ft'#.9,5». 
i ştiţi, se cade ca mai 



întâi să capeţi înviaturi si m.nvii apoi să te îrv 
vrcdniceşti de T-iina Fluidului. Căci aşa le-a po- 
runcit ucenicilor Săi Domnul nostru Iisus Hristos 

Fiul Dumnezeului Celui Viu. Pi 




t început învăţături 



iiikii Meu. mus 
la întemeierea 

dai să mănânc 



liumpiiriij.iLi in fururi...- (ic. 12. : }Z-5=,j. Prin u. 
rrnrc-. prin liLcsLKL. ii prin nlt.de de felul ; 
pcaie cineva să st- înv ret! ni ceaşcă de împăiăţia 



ti Hristot. lată de 









" l.llr.m. 1 



32). însă prin aceasta vrea să spună, < 
le în altă parte: „...că cei te lac unele < 
vor moşteni împărăga lui Dumnezeu" (Gal. 5, 21), I 
li cuprinzător, zice: „Nu ştiţi, 



tepţii n 



:l lui 



Dumnezeu T (/ Cor. 6, 9), iar în altă pane la fel. | 
însuţi Domnul nostm Iisus Hrisov în t'i-angbelia 
dupiî litra. ;i spus aceatt cuvinte; „Nimeni care 
pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este po- 
trivii pentru împărăţia lui Dumnezeu" (ic. 9, 62), | 
Aici, trebuie avut în vedere ci nu numai petit 
Ir de păcate, ci chiar şi pentru unt 






rade» 



Dumnezeu este îngădui 
dănd timp chiar si celui ce întârzie puţin să vin 
ascultarea datorată Stăpânului. Si omul întăi 
din felurite pricini de la ascultarea cea grabnic 
nepregetătoare a sfintei înţelepciuni. 









;,5idin 



.siifi cerurilor, răni acestea, harul imparii [ici > 
ipiduieşîe. Să ne ferim de toate acele lucruri c 
e opresc de la moştenirea impară [ici cerurilor. Şi 
> muiancm rari in nădejde. c;i -.a ne în vrednicim 



despre diipLii naşterii din nou şi 

sosit despre linn.il lui Dumnezeu. 

Dar pentru că porunca evlavii 

peni a vorbi despre pituiuiiiuiink 



veder 



irilor.s 






botezul lui Moise ţi 

vom face vrednici, prin turul lui Dumnezi 
ţelegem cart este demnitatea cea mai înaltă a bote- j 
SOiol Domnului nostru Iiaus Hristos, în mulţime 
neiuăsuriită a slavei. Pentru că Cel Unu! Născu 
F.ul Dumnezeului Celui Viu, a zis că aici e cev 
urii mine d.-. .'ii ['.'liir'i.i! m.ii nn.ili dee;îl Soloinini 
mai mull decăl lona (cf. Mi- 12, AIAT). Şi Aposti 
Iul. după novesu-ii: mai înainte slin j uCJpnjpkilâ c 
:..;it ■--■ 1 1 1 -. i-.Jui-. ii M ■:"■■ i- -.'.■■: i i -■ i !j , ;.;ii r ■ i-.. I- - 1 1-. . 
rnihnirisesu- areasca, adăugând: .fi nici mirai" n 



iac 



r. 3, 1 






cât se deosebeşte Duhul Sfânt de apă, 
i valorat stă mai presus Cel ce botează cu 

de cel ce botează cu apă si de botezul 
_-ăt chiar Toan Botezătorul, cel atât de 



; cureaua încăl|ăminteloi" (Mc. 1, 7), 

i botezului după Evanghelia lui Hristos ? 
deşi şi prin iscusinţa minţii putem în(e- 



omenească, covâi.şiic de dar şi de putere, pe toal 

stele, sau aşa cum. aducăndu-ne aminte de cuvit 
iele Sfinţilor, vedem ol atestea .Mim neîntrecute 

nostru Iisus Mristo.ş trebuie luare ea dreptare. Şi I 
după cum se cade să vorbim despre cei ce c " 
zesc în oglinda şi prin jdiiciium. fără să facă prin I 
tălmăcirea lor slavei im puţi mie. clin pricina slăbi- j 
auriii [i'upukii uri .1 micimii cu vântului, tot as: 
buie si ne minunăm inrru aceasta de măreţia I 
blândeţii si iubirii de oameni a bunului Dumnezeu, [ 
ca El înalţă pe. cei ce voibese .t'ăngav prin mă 
iubirii întru harul Domnului nostru lisus [ Iris 
6. Aşadar, când u ^is Domnul; „Dacă nu f 



a pute 






[ia lui Dumncz 

naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să 1 

intre în împărăţia lui Dumnezeu" (In. 3, 5>, după I 

învierea Sa din morţi (împlinind u-st 

persoana lui Dumnc/eii lalăl. cuvântul profeţiei iui I 

David: Jiul Meu eşti Tu, Eu a: 

CeredelaMin 

Ta, şi stăpânirea Ta, marginile pământului" [fs. 2, I 



7-81, c 
randiiiiiu uet 



ăporu 



urmeze ealea păjţânilor şi i-a îndemnat zi- 
tSnd: „Mergând. învăţaţi toate neamurile, bote- 
: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântu- 
li Duh" (Ml. 28, 19) 

îe-se sa vorbim despre puterea fiecărui 
1 parte, pentru a face credinţa auzită şi în- 
Dttr ca să vorbim astfel, este trebuinţă de 
i obşteşti pentru deschiderea gurii noastre, 

1 Ij iar dacă ni s-a încredinţat înţrebuinţa- 

elor şi cuvintelor şi lucrurilor din Sfânta 

, nu ni s-a dai acea^a in ehip obişnuit si la 

itâmplare. Căci se cuvine să vorbim despre Hris- 

■.ul lui Dumnezeu nu doar de la Profeţi, nici doar 

Evanghelişti sau de la Apostoli, d în Duhul 

- cumpănind ţinta înţelepciunii. Şi aceasta nu 

ău-ne că am putea spune totul, ei măcar în 

atât cât poare- lua lieeate. din rănduiala sâ- 

| nătuasă a învăţat urii. .,pre dreaoia înţelegere a ju- 

şi a dogmelor credinţei. Se cade ca noi 

grijă şi sărguinţă pentru fiecare- eu cânt şi să 

f lini vrednici de sluiiru după tiraa chemării cetei de 

us. Şi vom izbândi a face aceasta în chip cuvenit 

lUmai dacă, prin Rigacninile owresri, ne va împu- 

nici pe noi lisus Hristos Cel Unul Născut, Fiul 

uinezeului Celui Viu, ca să si- facă si în noi 

■cum zice Apostolul; .Toate ie pot în Hriştos, 

e mă întăreşte" (Flp. 4, 13) 

63 



.sprtT slav: 


i cea i-linuii a chipului lui 


ri 7ire: ,.Si 


:i făcui l.i'.imncicii pe om 


iu: JupS , 


:hipui lui Dumnezeu I-a 


. 2"). Cun 




Pa vel, ca i 


nuliuinitâ lui [)uuin C 7«i : 


A ai păcati 


jlui. nc-am supus din ini- 


văriUuni pt care am deprins-o, şi 




ei pentru i.liipul si ulpiij 






cu chipu 


i im liuuurii după livan- 


ip in nu: 


Minului ci-lui [linLuiniru. 



Col. i, 9-10) - şi altele de acest fel. 
r tâlcul trebuinlei de a se naşte din apă I-; 
t Pavel şi în chip dogmatic, vorbind îi 
şi zicând: „Au nu ştiţi că toţi cap. în Hristo. 



li Lui. Cunoscând aceasta, că omul n 
.hi a Icssl răstignit împreună cu FI, ca 
-.iSi-t Impui păcatului, penitu a nil mai f 



ii păunelor şi in viilulea şi in puterea celor care. si 

însuşi, după nădejdea vieţii veşnice plin Hsu: 
ros, Domnul nostru. Pentru care şi zice' „Aşa 
după cum prin greşeala unuia a venit osândi 

I pemru tuli om ricini. aşa şi prin îndiepiaren adus; 
di- Unul a venit, pentru inii oamenii, îndreptare; 



lui Dumnezeu, preci 
atât în cele ce premerg, cât şi în cele ce uimea 
botezului. Iar pe cele ce premerg ie intere 
aici: „Dar Diinin=;.eu îşi arata dragostea Lui fală 

atum, fiind îndreptau prin sânşele Lui, ne vom iz-1 
bâvi prin FI de mânie Câţi dacă. pe când ei 
vrăjmaşi, nc-aiu impâeal ,'u Di.iriaiC7.eu, prin mi 
rea l-'iului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, nel 
vom mântui prin viala Lui" (Rom. 5, 8-10). 

9. Şi multe sunt de felul acesta, care în mod îr 



Aşadar, este trebuinţă de lup::! marc s, , j;iu- 

şi o astfel de iubire a lui Dumnezeu, cum 

aiul, L-a făcut păcat pentru noi. ca să dobândim 
u FI dreptatea lui Dumnezeu. Fiind, dar, îm- 
preună lucrători eu liri.sros. tâ rugăm să mi primiţi 

Să primim cu credinţă u.jnie ccic ce sunt legate 
de acestea, în virtutea aceluiaşi har al lui Dumne- 
zeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, intru Duhul 

Siânt. Şi prin credint.l -ă iii re Iepe ni hanii lui Dum- 

i.lacă le vom face in iubire. i lui Hrinus. Care a zis: 



:3tâni:;)--e pe 



ULm.ii pneleniior, ci ţi duş- 
nstru Ii:;us HrisLoj; „FiLi nii- 



c pe cămir.iri şi pe farisei, când 







după litera legii 1 




răbdare în rele. si 








cu una, si cu alia. 




măm, spre mâhni 


re ispitind u-ne, pândei 


păcat să ne lovea: 




dem acestei lovitu 




12. Dar cum de 


nu a si murit tară de le<> 


nu s-a gândit sa-i 1 


ie supus -Trăieşte in Hr 



toiul, zicând 


: „Eu, prin Lege, am murit faţă de: 


Lege, ca sat 


"ăit-st lui Duiimtflu M-.ini i-âsiisnit 




Nristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hris- 




l mine. IGal. 2, 19-20); iar alrundeva 


- după mulU 




de demult - 


zice: „m-am lipsii de toate si le pri- 




.noaic, ca pe Hristiiş să d- ibande-e si 


să inâ uliu îrit 


ru El. nu având dreptatea mea cea din 


U'gc. a pe at 


eca .".'re r.sie prin credita;! ];"■ tLisi'.'.v 




de la Dumnezeu, pe temeiul cnxlin- 


[ci, ca să-L ci 


nosc pe HI si puterea învierii Lui şi să 


fiu primit pâ 


tuş Li patimile Lui. lăcaiKÎu mă ase- 




Laţi. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe c 
Proorocul Acela Ic v.i fliâi in numele Meu. aceluia ii 
voi cere socoteală" (DI. 18, 15-19). Iar cel faţă de | 
care „nu s-a riclic:i[ intre cei născuţi clin femei unul 
mai mare" (M. 11,1 1), loan Botezătorul, a grăit în 
chip înfricoşător; „Cel ce crede în Hui are viaţă 
veşnică, iar cel ce- [iu ascultă de Fiul nu va vedea j 



viaţa, 1 



li Dum 



*. 3, 36). 

Dar pentru c: 
botezul ui o astlel de 11 






pieire. 



r pune 



lejdea 



e nădejdea strălucitei învieri, când I 

adaugă zicând „Clei d.ic.i uni fost altoiţi pe El 
prin asemănarea nunii Lui, atunci vom fi părtaşi s' 
ai învierii Lui" (.Rom. 6, 5). Căci dacă în aceast; 
asemănare a mor(ii suntem murii si îngropaţi cu 
Hrisîos, întru înnoirea vieţii B8 umblăm, nu pri- 









mau ta ren ca pi- sădirea seminielor. Şi murind n 
greşit celor neîngăduiic, să ne arătăm credin 
lucrătoare pun dragoste. Arunci ne vom învrednici | 
de nădejdea despre care cu Apostolul să 1 

teptam Mântuitor, pe Demnul li:-us Hristos, Care | 
va sdiintba la înfăţişare trupul sm 



afle 






rând ci 



ii asa pururea vom fi cu Domnul" (/ Tes 
17). După cum însuşi Domnul nostru Iisus 
», adresându-Se Tatălui, zice: „Părinte, vo- 
ii, unde sunt Eu. să fii- împreună cu Mine şi 
1 Un. 17, 2-lt. însă noua vestindu-ne şi nouă 
lu-ni-Se făgăduim., l'j. 1 M: -l'Hi'Stc cineva, 
urmeze, şi unde sunt Eu. acolo va fi şi sluji- 
Meu" (In. 12, 26). ţii Favel Apostolul, cel în- 
■I Hii-tos răsădit. iii;i[Tiiri.îfice acestea, când scrie: 
asta vă spunem, după cuvântul Doninu- 
li cei vii, cin' vom li rămas până la veni- 
1 Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, 
nlrti că însutii Domnul, întru porunca, la glasul 
i.iv.i-helului şi intru iianibiia lui Dumnezeu, Se 
pncW din cer. (...) şi cei vii, care vom R rămas, 

fcinăm pe Domnul in văzduh, si asa pururea vom 
u Domnul" U Tes. ■*, 15-17). 

n: r..,i altoiţi pe FI prin , 

h'nm b. î) : după cum 7 



sta: ..Că 


:ida 


că 


a morţii 


Lui", 


la 






eva: „Că 


ci da 




ia iinpn 


ură 


cai 


..nnaijii 
ăAţ^t 


rmp: 
3M: 





u-^t in '.'I 131-111] im ~pre ■.■.li'ili.T.i.j ecr^ască : ni- 
duiifi adevăr ţi dreapla credinţa cea întru 
iis poale -.â spun;!: ..'"aci cetatea noastră csic 
-un' i* * 'dl li vi -irl-niiţe încă: ,Căei cel 

, , |, .-.-„..nr,!,. ;,,"„ :R,m, i>, 71- 

S s-» do«cut M diherat 3 Fom sloho7.it ele 



Domnul 



luluh.ăa 



vă reciti de orice Irire cure umblă fără de randuiaj 
lă şi nu după preduniă pe care aţi primit-o d 
noi" {.li Tea. % 6). 

15. Si dupfl cum cel răsrsgml primeşte dai) 
morţii şi-i pătăsesre pe cei alături de care a t: 
ridicatidu-se deasupra celor ce se târăsc pe pă- 
mânt, toi asi! şi cel care s-a răsusnit împi 
Hristos, prin hotez, se desparte de loţi ce 



reună răsădit cu Hristos Intru a: 
ii Lui, dispreluind şi urând unul 





âriarea nin 


Iii tu adevărat vo 


i învia impreu- 




i Hrislos i 


ici planta ce urn 




aste 


a fol CLI 00. 




însâ, după mă- 






untem primenit, 




dini 


untru, prin 




prin ascultarea 


pân. 


l;i moşim. 


cu deplin;! increc 


n[are a adevă- 




cuvintelor 


ui, încât pe drep 


să ne învredni- 




a spune: „N 




! Irislos trăieşte 




inc" (Gal. 2, 20). Ci plinirea este în viilor, după 


cura 


ne-.i ini iv.linmi -i Apos [olul z 


când: „Dacă am 


Dac- 


t împreună 


•u El, vom şi învia 


împreună cu EL 



cu El" (U '/im 2, 11-121; .Gîoi dacă am fost 
El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom Ii pâr-J 
iaşi si ai învierii Lui" (Jtom. 6, 5). Şi iarăşi învăţări 
unui astfel de bote?, dăndu-ne-o nouă, într- 

când: „Hristos. înviat din morii, nu mai moa 
Moartea mi mai are stăpânire asupra Lui. Căci c 
murit, a murit păr. irului n dala pentru rrldeii una, 
ce (riieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa si \ 
socouţl-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pi 
tru Dumnezeu. în Hristos lisus"' (Rom. 6, 9-11). 

16. Aşadar această purtare do grijă a Doirnuli 
nostru lisus Hristos pentru iertarea ţ 
noastre - prin întrupare, până la moarte 

lui Dumnezeu, în Hristos lisus Şi precun 
murind pentru noi şi înviind din morţi P* 

7B 







i doimii 'Io 


E 


n, 8 


34), să 


stfe 


de 


rob 


e.dupa 



■■nssi.lt ţi iarăşi in justul robiei " \Cnt 5, 1). Şi după 
uni el a murit păcatului o dată, iar de viază, iui 
lumnezeu viază, aşa şi noi în botezul cu apă, 



em neîncetat vii lui Dumnezeu, în Hristos lisus, 
:are a 7.is: „Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urme- 

J lumineze lumina x-cvjsini imim ca canicnilor, 
icâl să vad* faptele voastre cele bune şi să slă- 
ească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Mt- 5, 16). 
ir după jLte.1. mi f' ^ -'ini si inJ-.-mnul ApiW.dukii, 
are scrie' „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva 
e faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le fa- 
s\i°UCor ICI 51) 



nru iubirea Mei. Dacă p;iziji poruncile Meii 
imâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu ai 
it poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iu 



17. „Nerlinri nii-i o s in ir 



;ăndu-ne pe noi înşine ca slujirori ai lui Dumne- 
zeu" UI Cur. 6, 3-4). 

Pe drept si ad^-:ir:ii arăiăm făgăduinţa botezului, 

■■rcun;! inşi' ">p'-iti cu Iii i-i'.'-. ; i împreună înviaţi cu 
îl. Astfel de cuvinte: „Deci să nu împărătească pă- 

oastre CM arme ale nedn.-pr.itii în ălujba păcatului, 
i. mf»iis.,iti * i pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi 

fi, 12-13.). Si iarăşi: 



i lui Dumnezeu" < 
adar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, C 
cele de sus, unde Se aDă Hristos, şezând d 
■apta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, 

B de pe pământ" t.Col. 3, 1-2). 



;e greşeala aducătoare de 
:u Dumnezeu, puterea de 




:: Ii (hlpî '.:il'clllilh l;>l ' :/. S. 21) Şi , .. 

Blll .1 gKÎ I .ll'l;:,l'i' fie Sil *J V« illl;i-|. .- • IUI 



mândru cu ochiul şi 
am mâneai. Ochfl ir. 
maurului, ca sa şadă 
umbla pe cale fără p 



I *-.[!.( 









ii pciclcle 



trupul Său, legea porunciJoi 

intru Sine. pi? cei ..ioi sn i zidească într-un singur 
om nou si iu iniemcic-ze pacea. Si să-i împace cu 
Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin 
cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi, venind, a bt- 
nevesti; pace. vo'.ia cdot de . leparte şi pace celor 
de aproape. Că prin fii avem si unii, şi alţii apro- 
pierea către Tatăl, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai 
sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi îm- 
preună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai Iui Dumne- 
zeu. Zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a Prooro- 



face să fie Limită preiuiinateni în u 

toată faima dintru început. Tot la 

botează, fie iudeu sau clin, fie bărbat sau femeie, [ 

sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul c: 



gelel 



IHrist 



schi, îi 



fepteh 



dumnezeiasca se îmbraci in Sfâniul Duh, în omul I 
cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, în drep- 1 
Uite şi în sfinţenia adevărului (cf. Ej. 4, 22-24), | 
Este reînnoit întru cunoşunţu. Jupi chipul Zidite 
rului râu. vrednic să se nască pentru a ajunge la I 
bunăvoinţa lui Dumnezeu, despre Care Apostolul I 
nea învăţat zicând; „Ştim că Dumnezeu toate li 
lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumne 
zeu, al celor care stint chemaţi după vuia Lui. Cât 

i-a si hoLărăi iii lic asemenea chipului Fiului Său, c 
El să fie întâi născut intre mulţi fraţi ' tffran.K, 28-29). 1 
24. Căci atunci cel îmbrăcat ca si Fiul lui Dum- | 
nezeu se face \ reunit ele- uo.ipr.-i desăvârşirii 
botează în nomele Tatălui şi al in.suşi Domnului I 
nostru lisus HrisLns - Jupă mă nuna lui Ioan- Ca- f 
re ne-a dat puterea de a ne face fii ai lui Dumne- I 
zeu an. 1, 12), ai Celui ce zice; „-Ieşiţi din mijlocul | 
lor şi vă osebiţi, zice- Domnul, şi de ce este ne 
să nu vă atingeţi, şi Eu vă voi primi pe voi. Şi vă voi I 
fi vouă tată, şi veţi 11 Mie fii şi fiice-, zice Domnul | 
Atr.ttiitorul" UI Cor. 6, 17-18.), prin însuşi I 



Domnului nostru li.-ur, Hristos. Fiul l inul Născut al 
Dumnezeului Celui Viu, în Care „nici tăierea îm- 
ur nu poale ceva. nici ne tăierea împrejur, ci 
lima care este lucrătoare prin iubire ' (Gal. =,. ti). 
iubire ne va fi lesne sa izbutim în toate, dacă 
icuuă ne luam asupră-nt- lănilunl:! botezului 
i Însuşi Domnul nostru lisus Hristos, Care a zis: ' 



i clin nou; „Dacă Mă iubeşte clocea, va păzi cu- 
ânrul Meu, şi Tarăl Meu ii va iubi" Un. 14, 23). Si 
ii rar,;' şi mai cu încredinţai': /l._e: Kain.ineii intru 
tbirea Mea. Dacă păziţi porunci !c Melc, veţi ră- 
lânc întru iubirea Mea. după cum şi Eu am păzit 
poruncile Tatălui Meu ş: rări iii rl aurii iubirea Lui" 
ia poruncilor prin iubire 



■ ii.li nadă 1 
i:i iubite si 



efie 



LicpnrLili-' 

tic. 13, 26- 

25. Din ; 







j| LrciavirJ. Ml. 13, ti). 



fie cu fapta, fie cu cuvântul, spre slava lui Dumne- 
zeu şi a lui l-lri-iiv, Însuşi, păzijidu-ne mai departe 
să nu facem întristare Sfântului Duh (Ef. 4, 30). Si 
aţa .53 iujrim de indecaia Domnului, Care zi 

sunt pline de oase de 
Aşa si voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oameni k 
înăuntru insă -untvti plin: de larii .■[inii: si de fir 
delege" (Ml. 23, 27-28). 

26. Pentru aceea trebuie ea Vi ia inie de botez i 
fii" îndepărtate lunurile care împiedică deprinde- 
rea învăţă i urii -.i sa se pregătească omul spre o " 
văţătură mai potriviră, cum însăşi Domnul nos 
Jisus Hristus inert iJiii[f-:iî.i"i pun pilde grăitoare, 
apoi să adaugi- tăh utnd: .Aşadar, oricine dintre voi I 
care nu se leapădă de tot ca are nu 
ucenicul Meu" (Le. 14, 33)- Şi iarăşi, solemn' „Dacă I 
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de I 
sine, să-ţi ia crucea st să-Mi urmeze Mie" i Ml. 16, 
24). Şi din nou, hotărât 
in fiecare zi - si nu-M: an nea za Mie nu este vrednic 
de Mine" (Ml. 10, 38; Ic. 9, 23). 



e lângă 
aşa de infiăeărale ; 



;i alte 



| lliistosiilui Său. s-au purtat bine şi au izbândii. Să 
^umblăm dar cu râvna si întru mărturisirea celor 
b Apostol: „Om nenorocit ce sunt ! Cine mă va 



ri de I 



upul I 



?Mll! 



Ciul 



imnezeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru!" 
'om. 7, 24-25), Care a zis: „Acesta este Sângele 

I Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă 
: iertarea paratelor'" (Ml 26. 2»), şi tot asa măr- 
t-'Şte şi Apostolul- ..Intru Care avem iăteumpi- 
a prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor" 

|(CW.l, 14). 

■i arunci, să ne aprepicm Je .tpa botezului, care 
astmăiiasea crucii - :t morţii, a mormântului 
ir vierii din morţi. aducătoare de pace prin paza 
>r pecetluite in lăierea-imprenu a unui astfel 

| de botez, despre care Apostolul zice: „Ştiind că 
tos. înviat din morii, nu mai moare. Moartea 
tai are stăpânire asupra Lui Căci ce a murit, a 
it păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce 
;.ie. trăieşte lui Dunine7eu. Aşa şi vot. socotiţi- 
1i păcatului, dar vii pentru Dum- 



î, Dor 






pirâtetisi 



poftelor lui. Nici să nu puneţi 
ca arme ale nedreptăţii, ci, în- 
li Dumnezeu, ca vii, sculaţi din 
dularelc voastre ca arme ale dreptăţii 
(Rom. 6, 9-13). 

95 



ă pe w 



Cuvăntarea IU 

Că se cuvine ca omul născut din nou 
-prin Sfântul Bolez- 

1 participarea la Tainele cele dumnezetef 

iulţumitâ bunului Dumnezeu - prin a tiu ce- I 
inie a cuvintelor Unuia Născut. Fiu] Dum- 1 
.ii Celui Viu, dar şi iile Profeţilor, Evan 
şi Apostolilor, care ne-au desluşit , 
a botezului după Evang 



nfoc,< 



isHris 



după chipul lui Dur 



i în omul cel dinlăunt. 



: chip st 



din gura lui Dumnezeu" {Ml. A, 






■ Celui ce M-a trimis" Un. 4 3-i '). Si spre deplina în- 

I credinţare a ascultătorilor, ;i 7.is: .Adevărat, adevărat 

vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului 

ii veţi boa sângele Lui. nu veţi avea viată in voi. 

ei- mănâncă tiu pul Meu si bea sânaelc Meu are 

;ă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 

Trupul Meu este ;i ti evita la mâncare şi sângele 

Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul 

j şi bea sângele ,M.-n ■amâne intru Mine si Eu 

u el" (In. 6, 53-56). 

ii puţin mai departe .stă scris: ..Deci mulţi din 
nicii Lui, auzind, au zis; Greu este cuvântul 
sta! Cine poate fl:l-l asculte' iar lisus, ştiind in 
• că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a 
Va sminteşte aceasta '■: Liacâ veti vedea pe Fiul 
.ului suindu-Se acolo unde era mai înainte? 
iul este cel ce dă viaţă: trupul nu foloseşte la 
ne. Cuvintele pe care vi le-am spus suni duh şi 

ered şi cine este cel care ii va vinde. Si zicea: De 
ea am spus vru ia că nimeni nu poate să vină la 
e, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci 
.ţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai 

umblau cu El. Deci a zis lisus celor doisprezece; 

Nu vreţi şi voi să vă duceţi ? Simon Petni 1-a râs- 



-[.Ipjncş- 



?rt pec 


. :: i k T 


rosti - împotriva 


16). lari 
vini prii 


rdasoo 

i pilii;! c 
iu-1 (cf. , 


& 25, 25-29}. 



decătii" OW/. 1 
faţă osânda 1( 
talantul întreg 

Şi Apostolul ne- a propovăduit noi. 
care aduce un cuvânt hun insă nu spre iidirea ci 
de trebuinţă, face întristare Duhului Sfânt tel". Ef, I 
4, 29-30). Dec 



şi beai 






li dacă, 



pentru mâncare, fratdf 

iubire (cf. Rom. 14. 15), fără de care nici darurile | 

cele mai nuri. nici dreptăţile i 

(ef, / Cor. 13, 1 si urm. ). Ce ar zice cineva despre I 
acela care, în lenevie si in nelucrare. cu obrăznicie j 
mănâncă trupul si bea sângele Demnului nostn 
feus Hrisfui? Şi prin acea.W;! mai mult in triste,! z; 
pe Sfântul Dull. 

Prin urmare, cel care se apropie de trupul si 
sângele lui Hristos, spre pomenirea Celui ce pen- 

102 






: loc, mai cu 5fiaB şi 

!n Hristos v-aţt bote- 



i. Iripi.ipni.i fiind împreună . 



DU - după pilda Celui ce 

aâ să nu mai vieze: [cruţi, ti 
i a murii ţi a înviat" (.tf Cc>r 5, 
va care a fost tăiaL impiejiii 
i - riiipâ tăierea împrejur a 
(".1 întreaga Lege s-u impli- 
il[ cel ce este tăiaL impj . ji ir 
a lui Uristos" (CW. 2. 11). 
Tipului de păcatele cărnii, 



că ceea ce a zis Apostolul: J.umea este răstignita 
pentru mine, şi eu pentru lume' (Gal. 6, 141, Ba 

mine" (Gal. 2, 20). Drept care, cu adevărat, după 

Hristos va muri sieşi şi lumii si mai cu seamă păca- 
tului, cum am fost învăţaţi despre botez: „Omu! 

nostru cel vechi a fi im îăsiignii împreună cu El, ca 
-.."] se nimicta.Sui nupul p.L'i.riikii penlru a nu mai fi 



liHris 

implin. 



Ipesti 



e Apostol: „Vă îndemn, deci. fraţilor, 



jurile » 



sfântă, 



." '.Ritii: 



! cade „să nu împă 

nep poftelor lui; nici săi 
tre ca arme ale nedrepi 

iiifâdşaţi-vă pe voi lui Dumnezeu 



ului. 



zulaţi 



mădularele voastre ca arme ale drep- 
tăţii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 12-131- Dar despre 

nici liber; nu mai este parte bărbătească şi pane 

riMni-iastă. pentru c Li \u\ roţi unu sunteţi in HriMOS 

107 








r, Mr 


Răspuns. 




înlr-ad^ 


se, dând semn ci 


r celor din 


vechime, cu 


inţele 


etea cea dală lui d 


la Dumne 










Domnul eu 


If'FW 


si a zis: -Spune Iu 


Aaro,]; Ni 










nu se apropi 




aducă daruri Dumn 




de va avea vd 


o rni'TiMţiiij ;>■ trapul >:ii.,. 


lijliimntri 






ă nu se apropie...-' 


(Lv. 21, 16- 


21). Iar când 


zice Domnul aceasta: „M 


ai mare de- 



c3l templul este [ci 


evajai 


i"iM 


. 12, 6), El ne >n- 










slujeşte cu obrâzni 


e trup 


ilDoi 


nriului - dandu-L 


pe El „pentru noi prinos 




ă lui Dumnezeu 








Bf. 5, 2) - cu ca 


trupul Unuia Născi 


, Fiul 1 






presus decât berbe 
















Dar iată că metc 


hnasa 


sch 


odirea nu priveş 


te doar mădularelt 


trupu 






evlavia dreptăţii dU 


pă Eva 


aghel 


c. Când porunca 
ie împlineşte, sau 



main 


uit în limpul plin 


e mă .etic al 




păzim pomnea Ap 


□stolului, cart. 


luci 


ceste făgăduinţe, 


ubidlor, să n 


noid 




jpului şi a d 






.ut Uuitmi.'i 


li. ş 


încă: „Nedând nic 


o sminteală 


ca sâ 


nu lîe slujirea noa 


tt.i defăima 




sându-ne pe noi 




Dumi 


czeu"(//Cor. 6, 3- 


1 1 N'uiniii . i l- 


recir 


îc să .slujească - ca 


preot - Tain 


după 


Evanghelia lui Du 


nnezeu. 



artai ucurc-a -' l't dm i cliimc. in moi.l simbolic, 
ca si hc .■ ■ ■- a .-..r i noastră; ..A grăit Dom- 
nul cu Moise si j zis- -Spune lui Aron si fiilor lui sri 
unihle cu biiim' do -carr.i tu cele slinro ale fiilor | 
lui Israel ii să nu pangărca^ă nu melc cel sfiim al I 
Meu prin ponoasele pe o;ire ci înşişi Mi le aduc. Eu I 
suni Domnul. Spune-le: Toi omul din semi 
voastră ^i din neamul vostru, oare va avei pe 
vreo necurăţenie şi se va apropia de cele sfinte, 
care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, s 
fletul aceluia se va stârpi de la faţa Mea. Eu su 
Domnul Dumnezeul vostru-" (I.v. 22, 1-3). 

Dară o astfel r!r- ameninţare- s-a orânduit pent 
cei ce se apropie de ode care sunt sfinţite de la j 
nameni, cu cat mai marc ar li usiiticla împotriva 
celui ce s-ar apn .pin cu (ibrăy.nkle de o Taină 
de înfricoşata"' Cat i cu cât este aici ceva : ,mai i 



toţi- ^i ii iiiLiriL penrru tt>[i, ca cei ce via 
vieze l.iruşi. L-i Aceluia Care, pentru ei 
înviat 1 ' iii Cor. 5, 14-151, dând tuturoi 



Domnul nostru [isu* Hristos. prin cai,' s-;iu lă 
toate cele văzute .ţi cele nevăzute. Vorbind de 
vintele pe care te-a auzit de la Tatii, esle de I 
buiniă să cugetăm asupra lor, ascultând ceea ce 
scrie Apostolul: „Fiţi gata totdeauna ai răspundeţi 
oricui vă cere socoteală despic nădejdi 
(I Fetr. 3, 15). Si pentru ca nu cumva să rămână, 



rorbini 



10 nij.jec 



: in..!.-.,:,l 



"■fi'. Si ură 

(ft. 144, 13 
C.iir;ik> R<% 



ceva Împotriva altei porunci, < 


ă cerci 


•tăm pricinile 




istfel i 




negreşit, Tării tijei o vrajbă, ci 






cal, pricepând Laicul cheinăr 


i de si 


îs, către care 


tind toate poruncile, ci şi pe ci 


:1 curai 


it de boală, ţi 



acea Domnul undeva ..Nici nu aprind făclie şi o 
pBn sub obroc, ci în ifeşnic, 



i^iinpheli- 


ti şi 


laApoj 


toi Daca ace; 








. să se facă nu 


;ii ne aduc 


=ma 


ninted 


e Domnul, Cai 



(ostenii; raceţi-vâ ţ 



Despre .insista - cum ci neasoi tarea orică- 
jvănL esie vrednica de mânie ţii de moane - 

puspelargînnpiirolii duspir: b'.irunwdegeiv: [•!. 



lui său; netrebnicule, vrednic va li do ; li lIccil Iu 
nedriiihii; iar cine va zice: nebuniile, vrednic v: 
de gheena focului" (.Ml. %, 21) - si multe de acest . 

Iar celor cărora nu le- a râiidiiii uedepie deslu- 
şite, le-a spus, rlc pildă: ..Oricine se uită la fem. 
poftind -ci. :i >i săvârşit adulter cu ea în inima 
(.Ml. 5, 28.'); sau: „Eli insă vă spun vouă: să nu 
juraţi nicidecum" (Ml. 5. 34). Şi puţin după act 
„Ci cuvântul vi.irfru si; fii-- : ceea ce. este da. da ; şi c 

cel rău csle" (.W Ş. J7i şi niukc- de fch.il .l.l 
zicând, f.im să i:'i:iL.Jcii:îsiLi vreo pedej pş-â :inui 






: „De nu va prisuai dreplatea 



intra în împărăţia ceiui 
către sfârşit: „Oricine- ai 
şi nu le inelcplineşiL- :■•. 
chibzuit cure şr-:i clădi 






Mele 
hăi-hatului ne- 
sip. Şi a căzut 
ilraia .si au veniL râurile nuri şi au suflat vânturile si 

iu izbii în casa aceea, si a căzur. Si căderea ei a fost 
nare' (Ml. 7, 26-27). 

2. Nici în alte locuri, amintind de multe păcate. 
iu a pus întotdeauna si rânduiala Linei pedepse, so- 

otind că tuni destul ele cuprinzătoare pentru Iuţi 
ele ce adese:i au lusi spuse nuinai pentru unii. Si 
Iacă am avea îu-wjit .sa :ie spiijiniiu şi pe altele, să 
înmiim şi de -pusele Ap. isi. Julm '.aci inir-.idevar 
i el, urmând lui Dumnezeu, a zis cândva: „Dar eu 



n scris acum să nu vii li meu cea ţi ci 
Laie, numindu-se frate, va 11 Llesir;iri;u, s 



pomenind si pe 



118 



întrebarea VI 



i şi caut rod In 
.ie-1; de ce să 



:3nd: „Căci 
l. J5. -l-t - 



face lucrurile Domnului ai nebăgare de seama" 
Uer. 48, 10). 

2. Dai ar fi Timpul potrivii, penlru tei te prin 
botez primesc iertam;! păcatelor, să pomenim aici 

să fugiţi de mânia ce ta j;i lie? Faceţi deci roadă, 
vrednică de pocăinţă si să nu credeţi că puteţi 

spun că Dumnezeu ponte si .Jiu pietrele acestea să 
ridice fii lui Aviaam. lată, securea stă la rădăcina 
pomilor şi lot pomul cate nu face roadă bună .si 
taie si se aruncă in foc" (Ml. i, 7-1(1). Căci daci 
este blestem. ir otkiuc laee lucrurile Domnului ci 

122 



nebăgare de seamă, ca unul ce nu le-n făcui după 

tacă binele ! F.l pe drept vor auzi' „Duceţi-vă de la 
Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este 

l^ălit diavolului .si îngerilor lui" i.Ml. 25, 4l). 






într-adevăr. Dumnezeu zice t'n Vechiul Testa 
meni: ,Cel ce jertfeşte o oaie si in apelaţi Limp rupe 

imip aduce sânge (.le porc < ... i - toţi aceştia si-au 



lui Dumnezeu" (U Cor. /, II, cu să fim hi neplăcuţi 
lui Dumnezeu şi cu mulţtimiv primiţi de Domnul "in 
M-Lp.iiiiu.t cerurilor. 






Răspuns: 

1. Tăkuirea acestei întic'hjn <i rârlduiala pe care 
o căinăm anume în oria.» lucru de acelaşi fel le în- 
văţăm din Vechiul Testament, unde, privind faţa 
lui Cain, Dumnezeu zice: „Când faci bine, oare nu-ţi 
csie faţa senină ? Iar de nu faci bine, păcatul bate la 
uşă si caută să te Lâra.scă, clar tu biniicstc-1 1"' IFc: 

împins spre păcii, insă, după pilda Apostolului si 






ci a zis: „Iar dirld se. lupla cineva, la 
cununa, dacă nu s-a luptat după legi- 
U Tim. 2, 5). si însuşi Domnul nostru 

■ sluga aceea pe care. venind s<:lp:ini.il 



{Ml IA, 46). Căci a 



spre pomenirea si; 



ir avem felurite 


Jaruri, după Ilarul ce ni 


)acâ avem proor 


>i'k-, să proorocim Jupă 








si celeL-Ute. 




rfuu unii pentru alţii ur- 




i de a fi binepl.i'.nij lui 






i Hristns. Şi dac 


în lumi undo lunii co- 


ui sunt îngaduite- 


cc-le străine şi potrivnice, 






rile după sfinte n 


a lor? 




numit „după timp", tre- 




şi Domnul nostru Iisus 




r.i(ia ceruriior se va asc- 




e. luinrj cimdoleli"' l'"T. ;iu 




lui Cinci însă dintru ele 




inidrpte. Căci o.k: fără 










mrîelele lor. Da 




si au -adormit, la 


b miezul nopţii s ;! tăcui 


ată, mirele vine 


k-ili inin.i îi nămpiii.ifL -a 


ci s-au deşteptat 


oii te- acele fccirai-L- şi nu 


ii candelele lor. 




1 înţelepte: Daţi- 


ie din uiiicklcmnul '"os- 


sting candelele 


îoastre. Dar cele înţelep- 






ci nouă şi nici v 


iii;i. M:ii bine mor;;-.:- ţi la 






ii s.il.iiiu .n . ir. in chtp . ii'ii ■/. 

i,..i< tea I.11..1 ilnini.cv.u I nasc 

.1/.' i Mi 
6. I." .lJu|].i :. i-ii.in.i ii 



i) S. <. H..I 

Im ii: I.iiii Ii i, 



dnsu:sto tu Kuikl-Iu, dar in 
Mine. Dar în zadar mă citv 
care suni porunci omtneş 



n » '■ U pi le ! .. J— I, . • ii)/, . .VJi 

-> l.llh'l.- 

..... ;.m-k- I-. I.-I ... ..,., n 



!-■■■ 



' !"-"■ 



ă-ML". ţii din noi. zici- Diiinn.il; ..Ducă vrea 

la crucea şi să-Mi urmeze Mie" VW. l(i, 24). 
Cineva urmează porunca, se aşează înaintea 
n.ikf, tJr_-.iTini.il adiUMă 



yadar i 



_enicu! Meu" 



aflăm 



e Moi 



e IJorr 



i, din 



zicând; „Sil 
ii Ini- 



ma (;i, şi din MX suflelul i 
(Dl. 6, 5), Cuvinte despre tare Domnul — adău- 
gând: '.şi [le aproapele tiu ca pe line însuţi" — ne 
încred inicaTa: „în jiimi: d'juil porunci ?>c cuprind 
H 22, 40). Dar şi ApOS- 



ăod/lt.l 



. iubi- 

j. 13, 10). Iar cu 



[i.M cite deci împlinirea 

nu rămân nepedepsili I 

IMirunci şi nu atârnă de aceste dreptăţi, d se (ac 

i-imivaţi pedepsei, însuşi Mnisc nc-o spune: „lilts- 

lelc- k-Kii acesteia .." <l)l. 11. IU). Iar David zice: 



ă Io faci părtaş fuplelm 
Răspuns: 



IX 



nednke de usân- 



mui,- profetul i 



kvI Soaiv al [Jrcptâţii. adică in.Hu,,i Domnul , 1iw . 
ru hsus Hnsto.s. ;i tăln.iil mai pe î,i lt b, Scânci- 
VJU csie pomul Imn .s;i Fa. ă roade rele, nici pomul 

;iu 59 iaca roade bone" CMt 7, ihj. $1 în altă par . 

*Şadaiţ având numele roadelor, aşezat deopo- 
nra ...nul in Iau altuia, MÎ vedem mai departe ca- 



B). Şi puţin după i 



fie *i'l;i primii şi hiin.-|ilăfut lui Dumnezeu, să <• 
luptăm a no vădi fie noi inhine ca slujitori ai li 
Dumnezeu 177 Cor 6, 4). 



I'ăvel, vorbind în H 
uşi kt faptele cele I 
(£/:5. ll);si ila dău 



întrebarea X 

liste tiare in orice wq,re)HW ta/el de /„;,m : i*/i<,s 
sii inimi /irn-ina de xiniiitrald Uaiultil. /«.tiriiin.-! 







5u fc rit 'sminteala. 




Drept aceea, şi Apo 


stolul zice despre cele în- 


găduite: „Cine esle să 


nu mănânci carne, nici să 




de care fratele tău se po- 


ticneşte, se sminteşte 


■au slăbeşte (in credinţă)" 


(Rum. 14, 21). Iar în alt 


pane: „Orice făptură a lui 


Dumnezeu este bună ş 




ciad se ia CU mulţumi 


E" O 7Yi». 4, 4). Dar lotuşi 








UCor. 8, 13). Iar dacă de- 


spre cele irlsţ.lJuilr te 


cugetă asti'el, ce-ar zice ci- 








ată pe noi, zicând: „Nu fiţi 




iudeilor, nici elinilor, nici 


Bjsiticii lui Dmi—iiwi 


i'rccum şi eu plac tuturor 






mul|i, ca să se mântuia 


scă'CfCor. 10, 32-33). 



I l-Uk l.n.1 ■■..-. 



potriva .i.ixi,. spaanj nteionttfe. & ,.„„. i),,,,,. 
nul. ilm ntm ... >,. tes&l l..„ , o» te wd spâfa. 
nu .11 [i;irt.- ci. suna" Un I3,«) 

pilde de .kyI.işi M. -*i m- ailmvni aminte do , ,, 
vintek A|j.i>t.>lui<„ .ti.- faceţi de plânge 



-i.'i-um .inii...- t.ui 

l.'H.U 6i ..-. -i :i)c,i in k 
t). .uimii.» KStS"ţ&$&J 



a Du 



Or cine a fost mai slăvit 


a luan, sau cu inima 


mai curata decât Petru, sau 


cine a fost asemenea 


acelora care s-au împotrivit 






î Moise cel sl'ânt, nici 




vinovaţi înaintea lui 


Dumnezeu, deşi va fi încrJi 


t în mintea lor vreun 


jjind ini 1 fu funie ascultării. 





nici să" nu ne punem ck--:i curmezişul, nici să nu ne 
facem îngăduitori celor oprite. 

Şi daca din acestea, ii din aliele de felul acest;!. 
ne-a învăpt, o dată pi -ni cu totdeauna, să nu îngă- 

mult trebuie să urmăm sliturlor în toate cele cele- 
lalte, căci negreşit zic eh „Trehuie să ascultam pe 
Dumnezeu mai muk decât pe oameni" (Faple 5. 
291. drept care Judeca|i dacă este drept înaintea 
lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de 
Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele 
ce am văzul şi am auzit" {Faptei. 19-20). 



/l V/L/,.',M■'■■^>P■■,"1 ; ■ ■/■. -]! 



uluirii de hunăvn 



întru Hristos, ca să se împlinească porunca Dom- 
nului, Care a zis: „Poruncă nnuâ dau vouă: să vă" 

voi..." Un. 13, 34). Si apoi: Jvlai mate dragoste Je- 
nă pentru prietenii săi" U" 15, 13). într-adevăr, 
suntem chemări -i b iubirea Jc aproapele, pentru 
că chiar si cel desăvârşit are nevoie de ajulor. Cum 
zice Apostolul: n Nimeni să nu caute ale sale, ci 
Fiecare pe ale aproapelui" (I Car. 10, 24). Căci 
„Dragostea [...] nu caută ale sale" UCar. 13, 5). Si 
în altă parte: „Zidig-vâ unul pe atol!, aţa precuni si 
faceţi" U Tes. 5, 11). Dacă cineva - care a fost tri- 
mis - nu împlineşte predania. în faptă si în cu- 
vani, va fi vinovat de sângele celor care nu-l as- 
culta, r.eiiiix! :u niă-ură -i -pună pivcum Apostolul 
în fa|a presbiterilor din Efcs: „Sunt curat de sânge- 



ţiilivlmiva XIII 



t!:l."i;ii|il:i ■ 



i iii •« |m( s . -■ 



cuvintele Mele" Un. 14, 23-24). Si încă: „Cel ce are 
poruncile Melc- si le păleşte, jct-la este care Mă iu- 
beşle- Un. 14, 21). 

Iar noua fi cea timizi poruncă a Sa este tocmai 
să ne iubim unii p c uliii, ca să împlinim ceea ce zice 
Apostolul; „Astfel, iubindu-eă, eram bucuroşi să 

chiar si sufletele noastre, pentru că iic-aLi devenit 
iubiy n {./ 7es. 2, 8). 

Aşadar, sâ ne întoarcem privirea spre Hristos si 
să tindem spre biu Lina inimii, printr-o urmare a 
Lui vrednică de lăudă. 

Năiuindu-ne sfin(i. sâ deprindem puterea, ca 
prin cuget .şi faptă si' ne facem mai binevoitori, 
păzind porunca Domnului întreabă, fără preget şi 
ini inie ii mc. până la moarte. 

Şi asa sâ păşim in vj.ua veşnică şi să moştenim 
împărăţia cerurilor, precum ne-a făgăduit în chip 






Unul Născut al Dum 



TuluiCeli 



s Hrl; 



<:ĂTk\:i i-'iti-ci/ARi kiwi oriaik 



Volumul de lată -c l.wează pi.- traducerea efec- 
tuată de Pr. Dumitru V. Georgescu 1 în 1936-37 şi 
prezentată (insolită de un amplu .studiu introductiv, 
pe care l-am păstrai şi-n ediţia noastră) ca teză de li- 
cenţă în Teologie, la bucureşti, în anul 1937. Tâ- 
nărul teolog de atunci a lucrat cu textul grecesc 
editat dej. P. Migne (F. G., voi. XXXI, tom. 111) şi 
cu o modeşti bihliojjrafie de epoeă fa se vedea cor- 
pul de note de la finalul Studiului introductiv). 

Cele două cârti despre Sfântul Botez (traduse 

tipărite) sunt atribuite de tradiţie Sfanţului Vasil 



■I Mân 






ăelen 



(secolele IV-V), fiind c< 



ir fi fost 



intre puriiiurac tciundc. Acolu undo apar întexrul 
traducerii paranteze drepte, este vorbi de explici- 
tăţi edi tonale. 

în Studiul introductiv, trimiterile In notele tradu- 
cătorului (grupate [;i sf.irţii i ., e fac prin cifre arabe 
între paranteze drepte. Indicaţiile U hi io S rafii ^ din 
cele 23 de note suni pe alocuri neclare sau in- 
complete; pe unele le-ai 



altele 



<Be- 



R.C. 



STUDIU INTRODUCTIV 



II Sfântul Vasik' cel Mart- 
in. Cârtite despre Botez 



CARTEA ÎNTÂI 



CXUIHAADOUA 



întrebarea I 
întrebarea II 
înirelxirea III 
înlrebaiva IV 
întrebarea V 
întrebarea VI 
întrebarea VII 
întrebarea VIII 
întrebarea IX 



întrebarea x 
întrebarea XI 

întrebarea XII 



CÂTEVA PRECIZĂRI FDITORI.Mti 




COLECŢIA 
COMORILE PUSTIEI 

(lista cronologică 7-32) 



—t i i/«* fl i.n(;f rătrc monahi 
US94) 
Z Cuv p a i S i e *«hioritul.n«W*"*«««" ,ftaW ? 
* VlamFaidtuInlPshoinieim'i-i 

l 3 Cu*»?, Mrt.0 **£?*£*' *"" 
5. Malericu/. Adunare ae t"« 

** fTf ^»"n™1 T*** Gi«*^ •*» """"^ 

■ STWSm Şirul Curi«ltrf'«™'" lflhia ^ , 
wunea Iiri Hsiu 0996') _. 

""^ SSS. Noul TeoLog, ?W rf4« «^ c 

t199 ® Q ^.nloov Plângerile "»"> 

14. Sf. IgnWfc Brisnceanmov. ra»« 

ntoaah (.1997) ferie Wle U99?) 

iSSsssasssş. 

(1997) 



18. S 

.j/.v.-i-i.i 

19. Sf 


TeoFan Zăvorâtul, Ce este viaţa duhor- 
ii cum să ie apropii de ea (1997) 
Toan Gura dir Aur, Omilii la Postul Mare 


30. Igor Smolld 


ZMc 


Wafa şi învăţătura stareţilor 


21. SF 


leotokis, Sfaturi la intrarea ia monahism 


22. Sf 
(1998) 


AfraaiP 


"" 


ui. îndrumări duhovniceşti 



miliijdfi i. Războia! împotriva satanei (1998) 

24. Inochenue jl Otk^i. Cuvântări Ia SSntul si 
Marele Post (1998) 

25. Arhim. loasaFPupa, Temeiurile vieţii mona- 
hale de oftsle (1998) 

26. Iile A. Boulfiiirakis, Tu, care 1 judeci pe fratele 

27. Maica Gabriela Viziniuc, Chipuri de femei- 
martlrdin epoca persecuţiilor (1999) 

28. Cuviosul loan cel Străin. Pin arhiva 
Rugului Aprins (1999) 

29. Arhim. Mina DoIjil-u, .? strigări împotriva iui 
Antihrist. Istoria adevărată a pustnicului de Ia 
Brădiceşti (1999) 

30. Sensul desăvârşirii în monahism. Florilegiu 
duhovnicesc aleii nur 6: [sjruin: Monahul (în curs de 



1. Juvenalie lonascu, Stareţul Cheorghe de Ia 
Cernica şi mişcarea paisiană 

2. Petru Hrisc Jugul, Omilii tematice 

3. C'uv. Nkixlim Aghioiiv.il, Faot celor 5 simţuri 

4. Dcxidcrie sau Cărare către dragostea lui Dum- 
nezeu (roman moral-alegorie.) 



i " MNIENI* 



I 



■ ap 



vsi 



I 



B 



sac 



DDES32 



3BSBS 



5#J5B 



Mii